Don Juan
Atunci când realitatea îi pare croită din cioburi de oglindă, iar punctele cardinale ale existenței au ajuns la fel de utile ca meniul unui restaurant închis, Don Juan face saltul în abstract prin matematică, „limba cu care Dumnezeu a scris universul”. Lupta dintre geometrie ca „ars poetica” și trup ca „ars mundi” creează mitul, dar îngenunchează artistul, într-un joc în care adevărul este înlocuit de semne și simboluri citite greșit, iar compromisul este mimetism care a reușit să păcălească. Dar pentru că nevoia de a înțelege rânduiala lumii este vitală oricărei ființe înzestrate cu rațiune, Don Juan va rămâne cel care deschide cu propria lui existență, cu propria lui fragilitate calea necesarei poezii, peste timp.
