Când rosteşti numele lui Woody Allen ai imediat în minte imaginea intelectualului nevrotic, a ochelaristului din New York, care îşi petrece mai mult timp la psiholog, decât cu partenera, cu părinţii sau la locul de muncă. Cei care privesc în spatele figurii îşi amintesc, în primul rând, de regizorul filmelor de mare succes Annie Hall, Hannah şi surorile ei, Ia banii şi fugi! etc.
Însă Allen nu e doar un scenarist de prim rang, un regizor şi un actor inconfundabil, ci ca dramaturg şi ca autorul celor patru volume de proză scurtă s-a impus şi pe piaţa literaturii. În nuvelele sale descoperim elemente prezente şi în filmele sale: umorul discret, intelectual, poantele pe alocuri brutal de absurde, filozofia de viaţă care priveşte totul prin oglinda strâmbă a satirei.
Dar oare mai sunt ele valide şi astăzi, ne mai impresionează oare aceste nuvele care concentrează esenţa universului artistic al lui Allen?
Însă Allen nu e doar un scenarist de prim rang, un regizor şi un actor inconfundabil, ci ca dramaturg şi ca autorul celor patru volume de proză scurtă s-a impus şi pe piaţa literaturii. În nuvelele sale descoperim elemente prezente şi în filmele sale: umorul discret, intelectual, poantele pe alocuri brutal de absurde, filozofia de viaţă care priveşte totul prin oglinda strâmbă a satirei.
Dar oare mai sunt ele valide şi astăzi, ne mai impresionează oare aceste nuvele care concentrează esenţa universului artistic al lui Allen?
