Spectacolul „Infantilităţi” nu este un joc de copil, nici o serie de farse ale unui puştan obraznic. De obicei adulţii acordă, cu un aer superior, mai puţină importanţă sufletului sensibil de copil care se destăinuie în faţa noastră. Sentimentele lui sunt pure, la fel şi atitudinea faţă de grozăviile incomprehensibile ale lumii care îl înconjoară.
Copilul nu mai este copil, dar nu este încă nici adult, este la vârsta pubertăţii, pe teritoriul hazardat al descoperirilor. Are o anxietate metafizică faţă de secretele trupeşti, faţă de nemurirea sufletului. Ca şi în cazul unei fântâni arteziene, cu cât se sapă mai adânc, cu atât ţâşneşte apa mai puternic.







