Doi tipi ciudaţi păşesc într-o încăpere goală. Unul se numeşte Kuznecov, celălalt Serpuchov. Sau poate că îi cheamă cu totul altcumva. Cei doi se mută aici. La etajul al treilea.
Sau poate că aceasta e de fapt pivniţa? Cară după ei cutii, şi – odată cu ele – tot trecutul lor, împachetat, cu amintiri ale unor momente deosebite, cu mici tragedii, vise neîmplinite şi doruri care pâlpâie încă…. Starea celor doi oscilează între euforie, pasiune infinită şi melancolie. În ciuda tuturor digresiunilor, sunt mereu neobosiţi să îşi afle fericirea. Două personaje tragi-comice în căutarea poeziei eşecului.







