Născut în 4 octombrie 1947 la Timișoara, absolvent al Universității „Babeș Bolayi”, Cluj, Facultatea de psihologie – defectologie (1976) și Doctor în psihologia artei (2004).
Valeriu Mircea Popa este un artist plurivalent: muzician, artist plastic, bijutier, poet. Actualmente pensionar, locuiește în București și își dedică timpul artei, în casa lui născându-se în fiecare zi câte un proiect de bijuterii și versuri notate prin colțuri de pagini desenate.
Volume de poezie: Furnicile și oglinda (ed. Mascot Press, 1993), Războinicul cu ciorapi de piele (regie proprie, 1996), Ultimele pătrate de frig (ed. Eminescu, 1998), Camera de subsol (ed. Vinea, 2001), Bijutierul și alte poeme care nu există (ed. UNArte, 2008), Cercul de camfor (ed. Herg Benet, 2013). Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumele Ultimele pătrate de frig (1998) și Camera de subsol (2001). Volumul Cercul de camfor a fost distins cu premiul „Mircea Ivănescu” pentru poezie acordat de Asociația Artgothica Sibiu și premiul special „Opera Scrisă.ro” acordat de USR filiala București.









