Amintirile noastre veştejite se afundă încet în solul mlăştinos şi precar al existenţei noastre. Oare nostalgia iluzorie sau sentimentele adevărate trezesc în noi o veritabilă afecţiune? Fiecare dintre noi posedă o Livadă de vişini, pe care încearcă zadarnic s-o defrişeze.
Livada de vişini este o metaforă. Este metafora indestructibilului care se agaţă de noi cu o putere demonică. Şi ceea ce este indestructibil, este fără vârstă. Livada de vişini, la fel ca şi stăpâna sa, Ranevskaia s-au ascuns în spatele unei măşti atemporale. Ambele sunt eterne, deci nu pot fi distruse. Pentru că puterea lor se află în spiritul lor. Sfidează timpul, creează o punte de legătură între trecut și viitor, și ne sugerează, că viața este probabil doar o singură clipă, lungă și dilatată.
Livada de vişini este o metaforă. Este metafora indestructibilului care se agaţă de noi cu o putere demonică. Şi ceea ce este indestructibil, este fără vârstă. Livada de vişini, la fel ca şi stăpâna sa, Ranevskaia s-au ascuns în spatele unei măşti atemporale. Ambele sunt eterne, deci nu pot fi distruse. Pentru că puterea lor se află în spiritul lor. Sfidează timpul, creează o punte de legătură între trecut și viitor, și ne sugerează, că viața este probabil doar o singură clipă, lungă și dilatată.
