Măscăriciul este un spectacol inspirat de piesa Cântecul lebedei de A.P.Cehov şi ne vorbeşte despre frământările unui actor. Relaţia dintre cele două personaje Vasili Vasilici Svetlovidov - Horaţiu Mălăele şi Nikita Ivanici - Nicolae Urs este una delicată şi constituie un important punct de plecare în descoperirea unei lumi pe care puţini o cunoaştem cu adevărat.
Horaţiu Mălăele ne dă ocazia să privim în spatele scenei, să aflăm ce se întâmplă cu Vasili Vasilici după ce se trage cortina şi reuşeşte să ne păstreze atenţia pe tot parcursul spectacolului inserând momente care fac publicul să izbucnească în râs deşi se poate simţi un iz de amărăciune în toate replicile acestuia.
O discuție între doi prieteni, o incursiune printre roluri celebre, oftat, meditat, nostalgie, scena unui teatru de provincie, demonstrație a pasiunii pentru artă, vise spulberate, final tragic. Horațiu Mălăele descrie spectacolul astfel: "Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre, din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul".
Horaţiu Mălăele ne dă ocazia să privim în spatele scenei, să aflăm ce se întâmplă cu Vasili Vasilici după ce se trage cortina şi reuşeşte să ne păstreze atenţia pe tot parcursul spectacolului inserând momente care fac publicul să izbucnească în râs deşi se poate simţi un iz de amărăciune în toate replicile acestuia.
O discuție între doi prieteni, o incursiune printre roluri celebre, oftat, meditat, nostalgie, scena unui teatru de provincie, demonstrație a pasiunii pentru artă, vise spulberate, final tragic. Horațiu Mălăele descrie spectacolul astfel: "Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre, din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate și interpretate cu mijloacele sensibilității, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul".
