În jurul anului 1900 în Mehala s-au format mai multe colonii, în direcţia gării era colonia Anheuer, Weisz, Blaşcovici şi Ronaţ, care era cea mai depărtată. Din aceste colonii, la momentul anexării, erau deja construite peste 300 de case familiale; cu etaj era numai una în piaţă, unde au fost călugăriţe. Această casă cu etaj (proprietatea oraşului) găzduieşte o şcoală de stat şi un cămin pentru copii. Celelalte clădiri publice sunt tot în centrul cartierului, în piaţă, este vorba de biserica românească, ortodoxă sârbească şi biserica romano-catolică. Primăria construită în 1902 a fost cedată pentru şcoala statului.
Pe teritoriul cartierului Mehala nu au fost străzi sau şosele pavate, nici chiar drumurile dintre colonii, la data anexării. Din acest punct de vedere sanitar serviciul era efectuat de un medic comunal. Serviciul de pază era asigurat de cinci poliţişti şi cinci jandarmi, coordonaţi de un notar. În urma anexării comunei Mehala de oraşul Timişoara, locuitorii cartierului Mehala, au avut numai de câştigat. Imediat s-au înfiinţat grădiniţe de copii şi şcoli, au început pavarea drumurilor şi a trotuarelor, mai întâi drumuri de legătură între oraş şi noul cartier, care imediat a fost şi iluminat. Cea mai mare realizare a fost introducerea tramvaiului electric, astfel populaţia Mehalei a beneficiat de dotările civilizaţiei oraşului.
Pe terenul cartierului Mehala în spatele gării se afla poligonul de tir, Parcul de distracţii LUNA PARC şi stadionul de fotbal.
Unele denumiri vechi şi populare
Carterul Mehala s-a format la început sub formă de comună, cu numele Mehala, în timpul ocupaţiei turceşti, iar din anul 1910, odată cu anexarea la oraşul Timişoara a devenit circumscripţia a V-a Mehala.
Alte denumiri:
Suburbia Rasciană (cartierul istoric Mehala)
Suburbia Ortodoxă Mehala; Nowaja Warosch (oraşul nou)
Octavian LEŞCU







