Minidramele se potrivesc în general pentru lectură scenică datorită faptului că sunt scurte şi caracterului lor fragmentar, dar şi din cauza reducerii la un dialog şi o acţiune minimală, chiar şi a absenţei acestora. Autorii acestui gen de texte dramatice accentuează în mod deosebit mijloacele jocului care oferă teatrului mai multă libertate în sfera experimentului şi astfel nu mai impune fanteziei obligativitatea punerii în scenă.
Astfel jocul se desfăşoară în spaţiul textului, în funcţie de competenţele recipientului – un teatru mental, fără a apela la obligativitatea scenei.
Astfel jocul se desfăşoară în spaţiul textului, în funcţie de competenţele recipientului – un teatru mental, fără a apela la obligativitatea scenei.
