Timisoara

Anunt Diamant Euroinstal

Euroinstal - Aeroterme si convectoare, Aparate de aer conditionat, Boilere, Calorifere, Cazane, Centrale termice, Panouri radiante, Panouri solare, Pompe de apă, hidrofoare, Pompe de caldura, Radiatoare, Sobe si seminee, Termostate, Tevi si robineti, Ventilatoare
https://euro-instal.ro

Mosnita Veche

Dobrești

Detalii

Adresa
Moșnița Veche
Categorie
Localitati din judetul Timis
Modificat
acum 2 ani si 6 luni
Vizualizari
2561

Voteaza & Distribuie

Prezentare

Moșnița Veche este o localitate în județul Timiș, Banat, România. Alături de localitățile Albina, Urseni, Moșnița Nouă și Rudicica face parte din aceeași comună.

Localizare

Se situează la est de municipiul Timișoara, la circa 5 km de acesta. Se învecinează la sud cu Moșnița Nouă (1,8 km), la nord cu Ghiroda, la nord-est cu Bucovăț (7 km).

Istorie
Este atestată documentar la 1332. Tradiția orală atribuie românului Niță – Moșul Ioniță, întemeierea satului Moșnița, nu pe locul de astăzi ci în Satu-Bătran la un kilometru distanță, lângă pârâul Subuleasa. Datorită inundațiilor frecvente, moșul Niță a mutat satul pe amplasamentul de astăzi. Moșnițenii au păstrat dreptul de proprietate asupra satului bătrân și hotarul său până pe la 1820, când li s-a luat acest drept. Ei au primit în schimb dreptul asupra pădurii din apropierea satului (spre sud). În 1904 li se ia dreptul asupra pădurii, pentru a fi mai apoi defrișată iar în locul ei, administrația austro-ungară să înființeze o colonie cu etnici maghiari, viitoarea Moșnița Nouă. În timp, noua colonie a depășit prin populație și prin importanță, mai vechiul așezământ moșnițean.
În 1890 făcea parte din Comitatul Timiș, districtul Timișoara, era reședință de comună cu o populație totală de 2.208 locuitori.
Istoria Bisericii Ortodoxe se confundă cu însăși istoria satului, născut cu doar câteva case în jurul bisericuței de lemn. Biserica a fost refăcută în 1812 și apoi în 1912, după ultima refacere lucrurile vechi bisericești au fost distruse sau risipite.[2]
1 Satul – formă specifică de comunitate umană. 1.1 Definirea sociologică a satului
Viața oamenilor, așa cum ne demonstrează cercetările, se desfășoară, de regulă, în cadrul unor forme specifice de comunitate prin care se asigură solidaritatea socială, adică acel tip de relații indispensabile existenței și progresului social. Sunt definite mai multe forme de comunitate în care satul și orașul ocupă un loc privilegiat prin rolurile pe care le îndeplinesc în sistemele sociale moderne. Sociologii apreciază că satul este o apariție relativ recentă în istoria de peste un million de ani a omenirii. Cercetările arheologice contemporane demonstreză prin fapte că primele sate, expresie a capacității omului de a-și procura resurse permanente de hrană, au apărut în Neolitic, acum 8 – 9 mii de ani, pe Valea Nilului și Eufratului. Atât literatura sociologică occidentală cât și cea românească ne oferă un număr mare de definiții și abordări. În sociologia rurală americană, apărută la orizontul anilor ‘20, satul este caracterizat prin ‘diversitate în unitate. Diversitatea are în vedere peisajul, activitatea economică, predominant agricolă care persistă și în condițiile modernizării satului. Iar unitatea, ca suport al societății rurale, se referă la specificul exploatării familiale: existența unui buget unic pentru viața cotidiană și pentru activitatea agricolă’. Z. Bauman, stabilind câteva trăsături ale satului, insistă asupra faptului că satele, ca sisteme sociale, sunt relativ isolate, întreaga viață a individului se desfăsoară într-un spațiu relativ izolat și se exprimă printr-un pronunțat tradiționist care nu trebuie să fie înțeles neapărat ca și conservatorism. Tradiționalismul satului, poate să însemne și o accentuată continuitate, adică o tendință de asimilare de noi elemente într-un ansamblu economic, social și chiar psihomoral unitar, iar satul care efectuează acest proces de asimilare, continuă să-și păstreze personalitatea și identitatea; nu avem ce reproșa acelui țăran care are rețineri față de anumite mașini, utilaje, soiuri de plante, până când acestea nu-și dovedesc superioritatea; între inovație și tradiție trebuie să existe un echilibru dinamic, care să includă atât riscul exagerat, cât și inovația pripită. Giacobbi și Roux, definind satul ca o micro societate, desprind patru caracteristici principale ale acestuia: • este un spațiu limitat, restrâns, de mici dimensiuni, relativ autonom în care își desfășoară activitatea o constelație de familii înrudite acompaniate de școală și biserică în relații mai mult sau mai puțin conflictuale; • un anumit specific economic rezultat din preponderența activităților agricole și de conincidența dintre gospodăria țărănească și întreprinderea economică; • relații de intercunoaștere, prietenie marcate de obiceiuri și ritualuri; • stabilitatea relațiilor sociale și percepția unei identități comunitate. ‘Tradiția joacă un rol important în viața satului care își afirmă o identitate și o cultură locală exprimată prin sintagma «sunt de aici»’ M. Giacobbi și J. P. Roux prezintă spațiul rural și modul lui de relaționare, în următoarea schemă.

Anunt Diamant Timisoreni.ro - publicitate online

Oferim publicitatea online prin intermediul site-urilor: timisoreni.ro, ​bucuresteni.ro, ​aradeni.ro, ​roportal.ro, ​clujeni.com, ​ghid-constructii.ro etc, medicina-umana.ro si constanteni.ro suport clientului pentru o promovare de calitatea in mediul online.
https://www.timisoreni.ro/site/publicitate/