Nu este ghinion în dragoste, sunt tipare. Află de ce repeți aceeași relație și cum poți ieși din cerc
Te-ai surprins vreodată spunându-ți: „Nu înțeleg … schimb persoana, dar povestea e mereu la fel”? Parcă dai „copy paste” la același tip de partener: indisponibil, rece, ambivalent, critic sau sufocant. Nu e ghinion. Are legătură cu stilul tău de atașament. Pe scurt, atașamentul este felul în care ai învățat, încă din copilărie, că funcționează iubirea, apropierea și siguranța. Nu e ceva ce „alegi conștient”, ci un fel de „program” emoțional care rulează în fundal.
Dacă ai atașament anxios, probabil:
Pentru că, într-un fel dureros, sunt „familiare” pentru creierul tău senzațiile de: nesiguranță, așteptare, luptă pentru atenție. Când cineva e prea stabil, cald, disponibil, o parte din tine se agită: „Nu poate fi adevărat, sigur e ceva la mijloc” sau „mă plictisește”. Nu pentru că e plictisitor, ci pentru că tu ești obișnuit(ă) cu „montagne russe emoțional”.
Dacă ai atașament evitant, probabil:
Pentru că ei pun pe masă exact ce ți-e cel mai greu să oferi: vulnerabilitate, dependență sănătoasă, nevoie de conectare. Și, deși o parte din tine își dorește asta, alta se teme îngrozitor de ideea de a fi rănit(ă) sau „prins(ă)” într-o relație. În ambele cazuri, se repetă același dans: unul se apropie, celălalt se retrage. Cel anxios devine și mai insistent, cel evitant se închide și mai tare. La final, amândoi rămân cu confirmarea vechilor credințe: „Nu sunt suficient(ă)” / „Relațiile sufocă”.
Vestea bună? Stilul de atașament NU este o condamnare pe viață. Poate fi înțeles, nuanțat, „reprogramat” prin experiențe noi, iar psihoterapia este unul dintre cele mai sigure locuri în care poți face asta. Dacă realizezi că ajungi mereu în același tip de relație, nu înseamnă că „tu ești problema” sau că „nu ești făcut(ă) pentru iubire”. Înseamnă că funcționezi pe un tipar învățat demult, pe care încă nu ai avut unde să-l descifrezi și să-l schimbi. Te invit să faci un pas concret pentru tine: o ședință de psihoterapie în care să explorăm împreună harta relațiilor tale ce repeți, de ce, ce încerci, de fapt, să găsești.
Nu vei primi judecăți sau rețete magice, ci un spațiu sigur în care să înțelegi:
Dacă simți că acest subiect îți vorbește direct. Poate fi începutul în care nu mai repeți aceeași poveste … ci începi, în sfârșit, să scrii alta.
Contactează-ne pentru o programare.
https://www.nicoletaiordache.ro
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Tel. 0723 51 20 25
Sursa foto: healthshots.com
Te-ai surprins vreodată spunându-ți: „Nu înțeleg … schimb persoana, dar povestea e mereu la fel”? Parcă dai „copy paste” la același tip de partener: indisponibil, rece, ambivalent, critic sau sufocant. Nu e ghinion. Are legătură cu stilul tău de atașament. Pe scurt, atașamentul este felul în care ai învățat, încă din copilărie, că funcționează iubirea, apropierea și siguranța. Nu e ceva ce „alegi conștient”, ci un fel de „program” emoțional care rulează în fundal.
Atașamentul anxios
Dacă ai atașament anxios, probabil:
- te temi foarte mult de abandon;
- îți citești partenerul „la virgulă” (orice tăcere, orice mesaj întârziat);
- simți nevoia de reasigurări constante („mă mai iubești?”, „e totul ok?”);
- ai senzația că tu „iubești mai mult” și că mereu urmărești pe cineva care se retrage.
De ce alegi des parteneri distanți, indisponibili, complicați?
Pentru că, într-un fel dureros, sunt „familiare” pentru creierul tău senzațiile de: nesiguranță, așteptare, luptă pentru atenție. Când cineva e prea stabil, cald, disponibil, o parte din tine se agită: „Nu poate fi adevărat, sigur e ceva la mijloc” sau „mă plictisește”. Nu pentru că e plictisitor, ci pentru că tu ești obișnuit(ă) cu „montagne russe emoțional”.
Atașamentul evitant
Dacă ai atașament evitant, probabil:
- ai mare nevoie de spațiu, dar nu știi cum să-l ceri fără să tai legătura;
- te simți sufocat când cineva devine prea apropiat;
- minimalizezi emoțiile („nu e mare lucru, treci peste”);
- atragi sau alegi oameni foarte disponibili, care „trag” de tine, iar tu te retragi.
De ce alegi mereu parteneri care par „prea mult”?
Pentru că ei pun pe masă exact ce ți-e cel mai greu să oferi: vulnerabilitate, dependență sănătoasă, nevoie de conectare. Și, deși o parte din tine își dorește asta, alta se teme îngrozitor de ideea de a fi rănit(ă) sau „prins(ă)” într-o relație. În ambele cazuri, se repetă același dans: unul se apropie, celălalt se retrage. Cel anxios devine și mai insistent, cel evitant se închide și mai tare. La final, amândoi rămân cu confirmarea vechilor credințe: „Nu sunt suficient(ă)” / „Relațiile sufocă”.
Vestea bună? Stilul de atașament NU este o condamnare pe viață. Poate fi înțeles, nuanțat, „reprogramat” prin experiențe noi, iar psihoterapia este unul dintre cele mai sigure locuri în care poți face asta. Dacă realizezi că ajungi mereu în același tip de relație, nu înseamnă că „tu ești problema” sau că „nu ești făcut(ă) pentru iubire”. Înseamnă că funcționezi pe un tipar învățat demult, pe care încă nu ai avut unde să-l descifrezi și să-l schimbi. Te invit să faci un pas concret pentru tine: o ședință de psihoterapie în care să explorăm împreună harta relațiilor tale ce repeți, de ce, ce încerci, de fapt, să găsești.
Nu vei primi judecăți sau rețete magice, ci un spațiu sigur în care să înțelegi:
- de ce te atrag anumiți oameni;
- de ce fugi când devine „prea serios” sau te agăți când ”celălalt se retrage”;
- cum poți construi, pas cu pas, un alt fel de relație în care să fii iubit(ă) fără să te pierzi pe tine.
Dacă simți că acest subiect îți vorbește direct. Poate fi începutul în care nu mai repeți aceeași poveste … ci începi, în sfârșit, să scrii alta.
Contactează-ne pentru o programare.
https://www.nicoletaiordache.ro
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Tel. 0723 51 20 25
Sursa foto: healthshots.com
