21 Septembrie 2026 ora 19:00
„O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, piatra de temelie a comediei românești, renaște pe scenă într-o montare care păstrează cu sfințenie spiritul original al capodoperei. Această premieră nu aduce modernizări, reinterpretări sau artificii contemporane: decorurile, costumele și atmosfera sunt redate cu aceeași noblețe și autenticitate care au fascinat generații întregi.Pe scenă, publicul îi va regăsi pe Trahanache și Zoe, pe Tipătescu și Cațavencu, pe Farfuridi, Brânzovenescu și pe celebrul cetățean turmentat, în interpretări vibrante ce dau viață textului clasic.
O scrisoare pierdută... pentru eternitate!
Primesc un telefon de la îndrăgitul actor Valentin Teodosiu: Eugen, n-ai fost în București la avanpremieră. Venim noi la Cluj și te invit pe 10 noiembrie. Mai văzusem, acum 10 ani, la Teatrul de Comedie, o excelentă montare Alex. Dabija și am scris cronica. Mă gândesc: Ce să mai aduci nou, în afară de niște mari actori, la cea mai jucată piesă?! Uneori ne înșelăm..
Deși au fost timpuri mai bune când s-a făcut mult pentru România (chiar în vremea lui Caragiale!), rămâne eterna mare dilemă: Noi cu cine votăm?! Mai acută decât oricând! Doar Nenea Iancu se bucură de votul unanim al românilor!
Premiera de acum exact 141 ani, TN București, 25 noiembrie 1884, a avut mare succes de public, însă nu și la cei „vizați" care atât l-au șicanat (și procese inventate!) până a trebuit să „fugă", pentru siguranța sa, la 1.700km, în Berlin. Este altfel, azi?!
Reușita unor valoroase montări arată că, pe malurile Dâmbouviței, nu s-a schimbat mult, ba mai grav: personajele caragialene sunt copilași de țâță față de actualii. Dacă i-ar clona cineva pe Trahanache,, Tipătescu, Cațavencu & Co. (toți cu grele bacalaureate pe bune din 12 materii și doctorate reale la Paris și Berlin) și s-ar întâlni cu fauna similar de azi, ar strâmba oripilați din nas și i-ar da, cu șuturi în fund, pe ușă afară!
