Piaţa Roosevelt are la bază o poveste personală a autoarei. În 2003, aflată la São Paolo, Dea Loher vizitează mai multe pieţe şi mahalale, în căutarea unui spaţiu pentru o piesă. Într-o seară, întorcîndu-se acasă, îşi găseşte apartamentul vandalizat.
Computerul – furat, prin urmare, toată munca ei – dusă pe apa sîmbetei. Este găzduită de nişte amici care aveau un mic teatru în Piaţa Roosevelt. Dea Loher resimte această întîlnire ca fiind o adevărată eliberare.
Piesa, de o extraordinară intensitate, îşi are rădăcinile în această poveste ce „recreează biografia unor personaje din această piaţă, o mînă de oameni care caută cu disperare mîntuirea, o creaţie privită cu ochii celui ce asistă la propria-i prăbuşire”.
Computerul – furat, prin urmare, toată munca ei – dusă pe apa sîmbetei. Este găzduită de nişte amici care aveau un mic teatru în Piaţa Roosevelt. Dea Loher resimte această întîlnire ca fiind o adevărată eliberare.
Piesa, de o extraordinară intensitate, îşi are rădăcinile în această poveste ce „recreează biografia unor personaje din această piaţă, o mînă de oameni care caută cu disperare mîntuirea, o creaţie privită cu ochii celui ce asistă la propria-i prăbuşire”.
