Uneori, nu e atât de simplu să spui dacă ești într-o relație sănătoasă sau într-una toxică. Nu există un semn mare, roșu, care să se aprindă deasupra capului cu „FUGI ACUM”. De multe ori, lucrurile se strică încet, aproape invizibil. Și poate chiar acum te întrebi: „Exagerez eu… sau chiar e ceva în neregulă?”.
Hai să nu începem cu teorii, ci cu tine. Întrebare simplă, dar grea: cum te simți, în general, în relația ta?
Mai mult:
• liniștit(ă) sau mereu tensionat(ă)?
• încurajat(ă) sau criticat(ă)?
• tu însuți / însăți sau mereu „reglat(ă)” ca să nu-l/o superi?
O relație sănătoasă nu înseamnă fără certuri. Înseamnă că:
• poți spune ce gândești fără să îți fie frică;
• nu ți-e teamă constant că vei fi părăsit(ă), pentru orice greșeală;
• greșelile nu sunt folosite împotriva ta la nesfârșit;
• poți spune „nu” fără să fii pedepsit(ă) cu tăcere, șantaj emoțional sau amenințări.
Într-o relație sănătoasă, simți, per total, că ești mai bine cu omul acela, decât fără el. Nu perfect, dar mai bine: mai încrezător/oare, mai liniștit(ă), mai tu.
O relație toxică nu e toxică doar când există violență fizică (deși aceea este o limită clară, de „stop acum”). E toxică și când:
• Ești făcut(ă) constant să te îndoiești de tine: „ești prea sensibil(ă)”, „ți se pare”, „nimeni nu te-ar suporta în afară de mine”.
• Ți se spun lucruri dure, apoi sunt acoperite cu „era o glumă, n-ai umor”.
• Ți se verifică telefonul, mesajele, locația, sub pretextul „așa îți arăt că țin la tine”.
• Ți se cere să renunți la prieteni, hobby-uri, timp pentru tine, ca dovadă de iubire.
• Iar și iar, după ce te rănește, persoana promite că „se schimbă”, dar nu caută ajutor, nu își asumă nimic, doar dă vina pe tine, pe stres, pe oricine altcineva.
• Un semn important: într-o relație toxică, începi să nu te mai recunoști.
• Te auzi cerându-ți scuze pentru tot. Minimizând ce simți. Ascunzând de prieteni ce se întâmplă „ca să nu creadă ei ceva rău”.
• Îți spui des „nu e chiar așa de grav”, deși în stomac simți un nod constant.
Pune-ți câteva întrebări oneste:
• Pot să fiu eu însumi/însămi fără frică?
• Mă simt respectat(ă) când nu sunt de acord cu el/ea?
• După ceartă, ajungem la o înțelegere sau doar cedez ca să fie liniște?
• Dacă un prieten mi-ar povesti fix ce trăiesc eu, i-aș spune să rămână sau să plece?
Adevărul greu de digerat este: iubirea, singură, nu e suficientă pentru o relație sănătoasă. Trebuie să fie și respect, limite, responsabilitate, dorința reală de a crește amândoi. Dacă, citind asta, simți un gol în stomac, nu înseamnă că trebuie să iei o decizie bruscă azi. Înseamnă însă, că merită să vorbești cu cineva de încredere, un prieten matur, un psiholog, un consilier și să pui pe masă, fără cosmetizări, ceea ce trăiești.
Relația în care ești ar trebui să fie un loc în care să crești, nu unde te stingi puțin câte puțin. Iar întrebarea nu e doar „Mă iubește?”, ci și „Mai am loc, în relația asta, să mă iubesc și pe mine?”.
Dacă, citind acest articol, ți-ai recunoscut relația măcar în câteva dintre aceste rânduri, e posibil ca o parte din tine să șoptească: „Așa nu mai pot… dar nici nu știu ce să fac!”. Nu e nevoie să decizi azi dacă rămâi sau pleci. Dar poți decide să nu mai duci totul singur(ă).
Îți propun un prim pas concret: o ședință de psihoterapie în care să poți povesti, fără frică de judecată, cum e, de fapt, relația ta. Vom pune împreună cap la cap ce trăiești, ce simți, ce îți dorești și ce limite ai nevoie să pui pentru a nu te pierde pe tine. O oră în care cineva chiar te ascultă și te ia în serios poate fi începutul unei schimbări pe care o amâni de mult, în relația cu celălalt, dar mai ales în relația cu tine.
Dacă simți că acest mesaj ți se adresează direct …
Contactează-mă pentru o programare la tel. 0723 51 20 25
https://www.nicoletaiordache.ro
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Sursa foto: n-lightenment.com
Hai să nu începem cu teorii, ci cu tine. Întrebare simplă, dar grea: cum te simți, în general, în relația ta?
Mai mult:
• liniștit(ă) sau mereu tensionat(ă)?
• încurajat(ă) sau criticat(ă)?
• tu însuți / însăți sau mereu „reglat(ă)” ca să nu-l/o superi?
O relație sănătoasă nu înseamnă fără certuri. Înseamnă că:
• poți spune ce gândești fără să îți fie frică;
• nu ți-e teamă constant că vei fi părăsit(ă), pentru orice greșeală;
• greșelile nu sunt folosite împotriva ta la nesfârșit;
• poți spune „nu” fără să fii pedepsit(ă) cu tăcere, șantaj emoțional sau amenințări.
Într-o relație sănătoasă, simți, per total, că ești mai bine cu omul acela, decât fără el. Nu perfect, dar mai bine: mai încrezător/oare, mai liniștit(ă), mai tu.
O relație toxică nu e toxică doar când există violență fizică (deși aceea este o limită clară, de „stop acum”). E toxică și când:
• Ești făcut(ă) constant să te îndoiești de tine: „ești prea sensibil(ă)”, „ți se pare”, „nimeni nu te-ar suporta în afară de mine”.
• Ți se spun lucruri dure, apoi sunt acoperite cu „era o glumă, n-ai umor”.
• Ți se verifică telefonul, mesajele, locația, sub pretextul „așa îți arăt că țin la tine”.
• Ți se cere să renunți la prieteni, hobby-uri, timp pentru tine, ca dovadă de iubire.
• Iar și iar, după ce te rănește, persoana promite că „se schimbă”, dar nu caută ajutor, nu își asumă nimic, doar dă vina pe tine, pe stres, pe oricine altcineva.
• Un semn important: într-o relație toxică, începi să nu te mai recunoști.
• Te auzi cerându-ți scuze pentru tot. Minimizând ce simți. Ascunzând de prieteni ce se întâmplă „ca să nu creadă ei ceva rău”.
• Îți spui des „nu e chiar așa de grav”, deși în stomac simți un nod constant.
Pune-ți câteva întrebări oneste:
• Pot să fiu eu însumi/însămi fără frică?
• Mă simt respectat(ă) când nu sunt de acord cu el/ea?
• După ceartă, ajungem la o înțelegere sau doar cedez ca să fie liniște?
• Dacă un prieten mi-ar povesti fix ce trăiesc eu, i-aș spune să rămână sau să plece?
Adevărul greu de digerat este: iubirea, singură, nu e suficientă pentru o relație sănătoasă. Trebuie să fie și respect, limite, responsabilitate, dorința reală de a crește amândoi. Dacă, citind asta, simți un gol în stomac, nu înseamnă că trebuie să iei o decizie bruscă azi. Înseamnă însă, că merită să vorbești cu cineva de încredere, un prieten matur, un psiholog, un consilier și să pui pe masă, fără cosmetizări, ceea ce trăiești.
Relația în care ești ar trebui să fie un loc în care să crești, nu unde te stingi puțin câte puțin. Iar întrebarea nu e doar „Mă iubește?”, ci și „Mai am loc, în relația asta, să mă iubesc și pe mine?”.
Dacă, citind acest articol, ți-ai recunoscut relația măcar în câteva dintre aceste rânduri, e posibil ca o parte din tine să șoptească: „Așa nu mai pot… dar nici nu știu ce să fac!”. Nu e nevoie să decizi azi dacă rămâi sau pleci. Dar poți decide să nu mai duci totul singur(ă).
Îți propun un prim pas concret: o ședință de psihoterapie în care să poți povesti, fără frică de judecată, cum e, de fapt, relația ta. Vom pune împreună cap la cap ce trăiești, ce simți, ce îți dorești și ce limite ai nevoie să pui pentru a nu te pierde pe tine. O oră în care cineva chiar te ascultă și te ia în serios poate fi începutul unei schimbări pe care o amâni de mult, în relația cu celălalt, dar mai ales în relația cu tine.
Dacă simți că acest mesaj ți se adresează direct …
Contactează-mă pentru o programare la tel. 0723 51 20 25
https://www.nicoletaiordache.ro
Nicoleta Iordache
Psiholog specialist / Terapeut
Sursa foto: n-lightenment.com
