- Catedrala Mitropolitana Ortodoxa Romana - Bulevardul Regele Ferdinand I - datare: autorizatie de constructie eliberata in 22.06.1936, finalizata in 1946.
- Stil moldovenesc cu unele elemente eclectice.
- Datorită stilului tradiţional moldovenesc („sinteza moldavă”, cum l-au numit unii cercetători) care prelucrat creator mai multe influenţe diferite, dar a fost puternic marcat de stilul gotic, clădirile aparţinând acestui stil prezintă o siluetă elansată, complet diferită faţă de cea a nereuşitelor edificii ortodoxe ridicate la Timişoara în perioada interbelică.
- Biserica reprezintă un fericit „cap de perspectivă” al Pieţei Victoriei din faţa sa. Stilul edificiului nu este complet străin de arhitectura anilor 1900 din piaţă, caracterizată de asemenea prin jocul amplu al acoperişurilor.
- Ea contrasteză în mod reuşit cu marele arc de triumf al teatrului, creind o tensiune plastică, ce aduce noi valori scenografice spaţiului urban.
- Spaţiul interior are de asemenea o elansare elegantă. Pictura şi elementele de sculptură din interior sunt, din păcate, mai puţin reuşite.
- Proiectul de arhitectură a fost întocmit în urma câştigării unui concurs naţional de către prof. arhitect Ion D. Trajanescu, constr. antrepren. Ing. Tiberiu Eremie.
- Aspecte de unicitate
- Din cauza terenului dificil de fundare, fundaţiile sunt executate pe 1.000 de piloni din beton armat.
- Având o înălţime de 83,7 m este una dintre cele mai înalte clădiri din Timişoara.
- Galerie de icoane şi muzeu de artă religioasă la subsol.
- Legende, povestiri
- După 23 august 1944, la 30-31 octombrie 1944, aviaţia germană a bombardat Timişoara. Şase bombe au căzut asupra catedralei.
- Dintre cele şase bombe, nu a explodat decât una, care a provocat pagube importante, dar limitate.
- Faptul că celelalte cinci bombe, deci marea lor majoritate, nu au explodat, este considerat „o adevărată minune cerească”: mâna lui Dumnezeu şi-a apărat Casa Sa!
- Istoria terenului pe care a fost construită catedrala este şi ea interesantă. Pe aici trecea calea ferată, căci la momentul construcţiei sale (1858) administraţia militară a avut pretenţia de a avea control din cetate asupra traficului feroviar – practic se dorea aducerea liniei de cale ferată „în bătaia tunurilor”.
- Calea ferată era încă aici în perioada interbelică, dând naştere unor aspecte foarte pitoreşti: când trecea trenul, la barieră aşteptau nu doar maşini, ci şi tramvaiele („fratele mai mare” avea prioritate).
- Tot în zona parcului de azi s-a aflat şi un mare cimitir: „cimitirul din faţa Porţii Petrovaradinului”. (Petrovaradin era marea cetate construită de Habsburgi lângă Novi Sad).
