Piesa de teatru “Noi învârtim pământul” este o tragi-comedie a scriitorului rus contemporan Oleg Bogaev, în care întâlnim diferite tipologii umane aflate în aceeaşi situaţie limita –provocarea unui accident de maşină, pe o şosea pustie.
Când cad măştile uzuale de pe chipul oamenilor, dacă nu în contextul unei situaţii extremă de viaţă? Când se devoalează putreziciunea ascunsă din relaţiile interumane, sau lumina din interior, dacă nu atunci când oamenii sunt nevoiţi să reacţioneze sub presiunea unui moment neaşteptat?
Uneori, oamenii sunt atât de puternic orbiţi de propriul sine, încât nu-l mai văd pe celălalt care poate e rănit şi are nevoie de ajutor. Sunt oameni care văd realitatea foarte clar şi caută mijloace să fugă de impactul real, sunt oameni care nu doresc să vadă realitatea, alţii care nu pot să vadă realitatea, iar alţii văd dincolo de zidurile realităţii.
Este o piesă despre întâlnirile omului cu sine însuşi şi fuga de impactul şi responsabilitatea asumării răului şi a salvării binelui. Este o întâlnire între om şi înger, între diavol şi dumnezeu, prin om. Este o piesă - oglindă a firii umane, în care fiecare spectator se poate regăsi. Finalul piesei este surprinzător, oferind un nou sens întâmplărilor, ridicând semne de întrebare asupra condiţiei umane.
Când cad măştile uzuale de pe chipul oamenilor, dacă nu în contextul unei situaţii extremă de viaţă? Când se devoalează putreziciunea ascunsă din relaţiile interumane, sau lumina din interior, dacă nu atunci când oamenii sunt nevoiţi să reacţioneze sub presiunea unui moment neaşteptat?
Uneori, oamenii sunt atât de puternic orbiţi de propriul sine, încât nu-l mai văd pe celălalt care poate e rănit şi are nevoie de ajutor. Sunt oameni care văd realitatea foarte clar şi caută mijloace să fugă de impactul real, sunt oameni care nu doresc să vadă realitatea, alţii care nu pot să vadă realitatea, iar alţii văd dincolo de zidurile realităţii.
Este o piesă despre întâlnirile omului cu sine însuşi şi fuga de impactul şi responsabilitatea asumării răului şi a salvării binelui. Este o întâlnire între om şi înger, între diavol şi dumnezeu, prin om. Este o piesă - oglindă a firii umane, în care fiecare spectator se poate regăsi. Finalul piesei este surprinzător, oferind un nou sens întâmplărilor, ridicând semne de întrebare asupra condiţiei umane.
