Piesa este o comedie tristă a dramaturgului contemporan Hristo Boytchev. Povestea a patru vagabonzi care vieţuiesc pe un peron pustiu al unei gări abandonate, pe unde trenurile trec, dar nu opresc niciodată, şi fac pregătiri nesfârşite pentru ziua când un tren va opri în gara şi ei se vor urca în el, iar vieţile lor vor redobândi sens.
Într-o zi trenul opreşte şi din el este aruncat un iluzionist şi showman vagabond, care le va schimba vieţile. Showman-ul Harry Houdini îi va pregăti pas cu pas pe cei patru rătăciţi ai sorţii pentru marea lor călătorie, care este pentru el şi marele moment de magie pentru care s-a pregătit viaţă întreagă. Harry crede în puterea transformatoare a iluziei, în împlinirea omului prin transpunerea în lumea spiritului şi eliberarea de materie. Salvarea aşteptată pe peronul gării se poate întâmpla doar prin călătoria interioară a fiecăruia.
Piesa este o metaforă despre viaţă şi sensul ei, despre realitate şi iluzie, despre marea călătorie şi marea trecere, despre singurătate şi a fi împreună, despre aşteptările vietii – a unui tren salvator pe un peron într-o gara uitată de lume, despre trenurile în care nu putem urca pentru că nu opresc niciodată şi în care călătoresc mereu ceilalţi a căror viaţă pare a avea sens şi destinaţie clară. Este o poveste despre oameni, cu căutările, rătăcirile şi visele lor. Şi, după cum ne spune iluzionistul Harry Houdini “ Lucrurile superioare sunt în voi. Nicăieri în cele şase direcţii ale lumii nu veţi găsi nimic. Singurul lucrul care există cu adevărat este în voi.”
Într-o zi trenul opreşte şi din el este aruncat un iluzionist şi showman vagabond, care le va schimba vieţile. Showman-ul Harry Houdini îi va pregăti pas cu pas pe cei patru rătăciţi ai sorţii pentru marea lor călătorie, care este pentru el şi marele moment de magie pentru care s-a pregătit viaţă întreagă. Harry crede în puterea transformatoare a iluziei, în împlinirea omului prin transpunerea în lumea spiritului şi eliberarea de materie. Salvarea aşteptată pe peronul gării se poate întâmpla doar prin călătoria interioară a fiecăruia.
Piesa este o metaforă despre viaţă şi sensul ei, despre realitate şi iluzie, despre marea călătorie şi marea trecere, despre singurătate şi a fi împreună, despre aşteptările vietii – a unui tren salvator pe un peron într-o gara uitată de lume, despre trenurile în care nu putem urca pentru că nu opresc niciodată şi în care călătoresc mereu ceilalţi a căror viaţă pare a avea sens şi destinaţie clară. Este o poveste despre oameni, cu căutările, rătăcirile şi visele lor. Şi, după cum ne spune iluzionistul Harry Houdini “ Lucrurile superioare sunt în voi. Nicăieri în cele şase direcţii ale lumii nu veţi găsi nimic. Singurul lucrul care există cu adevărat este în voi.”
