- Piata Unirii - pana in anul 1716 suprafata actuala a pietei era strabatuta in diagonala, din coltul de sud-est pana in cel de nord-vest, de valul de aparare al orasului interior.
Datare, funcţiuni istorice
- Până în anul 1716 suprafaţa actuală a pieţei era străbătută în diagonală, din coltul de sud-est până în cel de nord-vest, de valul de apărare al oraşului interior. Fortificaţia era executată din pământ, protejată spre exterior de o palisadă din trunchiuri masive din lemn, tencuite cu var. In fata valului, spre exterior, se afla santul principal al cetatii.
- Avariat in timpul asediului din anul 1716, valul este ulterior reparat.
- Începand din 1733 s-au intocmit mai multe proiecte pt. a se amenaja aici o piaţă. Abia după anul 1740, valul de apărare începe să fie demolat.
- Ulterior şi şanţul cetăţii este umplut cu pământ, trecându-se la pavarea pieţei cu piatră naturală.
- Ultimele rămăşiţe ale fortificaţiilor au existat în piaţă până în anii 1745 – 1746.
- Până după anul 1786, pe careul aflat la sud de Domul Catolic, formând latura de sud a frontului de est al pieţei, încă nu era construit nimic.
- Abia ulterior frontul acesta al pieţei a fost complet construit şi Piaţa Unirii a devenit un spaţiu urban închis.
- În final s-a realizat o piaţă de dimensiuni foarte mari (150 x 110 m) în raport cu suprafaţa oraşului fortificat din acel timp (fortificaţiile noi, bastionare, construite în 1732 - 1761, au înglobat o suprafaţă mult mai amplă decat fortificaţiile anterioare, cele noi fiind mult în afara pieţei actuale).
- Timp de trei secole, piaţa a devenit locul unor manifestări religioase, parade militare şi alte evenimente politice şi culturale de prestigiu.
- Fronturile pieţei au fost ocupate de unele dintre cele mai de seamă instituţii ale oraşului.
Stil arhitectural
- Baroc, clasicist, stilul anilor 1900 – curentul szeceszió, eclectic istoricist.
- Alte informaţii
- Astăzi piaţa reprezintă cea mai importantă rezervaţie de arhitectură barocă din oras.
- Cele mai însemnate clădiri sunt cele doua catedrale, cea romano-catolica si cea ortodoxa, astazi sarbeasca, precum şi Palatul Baroc si Monumentul Sfintei Treimi, toate aprtinand stilui baroc - exceptand unele elemente ale bisericii ortodoxe, care sunt in stil clasicist.
- Ulterior au aparut si cladiri aparţinând altor stiluri.
- În forma actuală piaţa a fost amenajată în anii 1988 - 1989 (arh. Serban Sturdza).
- Prin prelucrarea creatoare a sugestiilor oferite de caracteristicile ţesutului urban existent, îmbinând exuberanţa barocă a faţadelor cu severitatea cartesiană a planului cartierului Cetate, autorul remodelării a conferit pieţei valenţe noi, care tind să o transforme într-un adevărat “salon în aer liber”.
- Premiere, legende, aspecte de unicitate
- Poate că nici un ansamblu de arhitectură nu reflectă mai bine spiritul deschis şi tolerant al Timisoarei, ca această piaţă: Dintru început s-au amplasat aici cele două catedrale aparţinând celor două confesiuni predominante în oraş.
- În Franţa în prima jumătate a secolului al XVIII-lea acest lucru nu ar fi fost posibil!
- Semnificativ este şi frontul de vest al pietei, amenajat ulterior: Reşedinta episcopului ortodox, iniţial în stil baroc austriac, a fost remodelată în urma comenzii proprietarului ei, de către arhitectul Székely, un ungur get-beget, pt. a corespunde stilului „national sarbesc“ (1904 – 1905).
- Deasupra Casei Comunităţii Ortodoxe de pe acelasi front al pieţei - construcţie în stil clasicist, existentă în 1821 - 1828, arhitectul Sturdza, vlăstarul unei familii de boieri care a dat voievozi Moldovei, a construit un fronton în stil baroc austriac, care nu a existat niciodată acolo (1983).
- Ungurul a construit în stil “sârbesc”, românul regăţean în stil „austriac”.
- Dacă mai luăm în considerare şi faptul, că tocmai atunci când s-au construit cele două frontoane, atât guvernul de la Budapesta cât şi cel de la Bucureşti excelau în manifestări agresive, naţionalist–şovine, devine evident ce a reprezentat spiritul Timişoarei în toţi aceşti ani!
