- Piata Victoriei - in 1893 – 1895 s-a întocmit de către arhitect Ludwig von Ybl un „Plan General de Dezvoltare a Oraşului”, in care se prevedea constituirea unui bulevard larg, avand aproximativ dimensiunile pietei actuale.
Datare şi evoluţie spaţială
- În 1744 – 1745, prin construirea cazărmii Porţii Petrovaradinului, începe să se contureze o „piaţetă de alarmă” între cazarmă şi piaţă.
- Restul suprafeţei pieţei actuale era ocupat de poarta amintită, constituind un element al inelului I de fortificare, şi de şanţurile şi lucrările de fortificare formând inelul II şi III al fortificaţiilor, terminate complet până în anul 1761.
- În 1870, în speranţa că se va obţine decizia de „defortificare” a cetăţii (de anulare a caracterului de fortăreaţă militară), se proiectase o mică piaţetă circulară aproximativ pe terenul pieţei de astăzi.
- Abia după decizia defortificării din 1892 s-a întocmit de către arhitect Ludwig von Ybl un „Plan General de Dezvoltare a Oraşului” 1893 – 1895, în care se prevedea constituirea unui bulevard larg, având aproximativ dimensiunile pieţei actuale.
- Proiectele ulterioare nu au modificat esenţial dimensiunile pieţei, ci doar detaliile. Uneori s-a prevăzut o alveolă în partea de est a pieţei.
- În 1899 s-a început demolarea fortificaţiilor.
- La 29.08.1910 s-a eliberat autorizaţia pentru a se construi prima clădire flancând actuala piaţă, Palatul Lloyd.
- În ritm rapid s-au construit şi celelalte clădiri ale frontului de vest al pieţei până în anul 1913. Înainte de primul război mondial, pe latura de est nu fost construit decât impunătorul Palatul Löffler.
- A urmat apoi Camera de Comerţ şi Industrie (arh. László Székely), racordată la reţeua de apă la 13.03.1925 şi la canalizare la 17.11.1925.
- Prin construirea Catedralei Ortodoxe Române 1936 – 1946 s-a închis spaţiul spre sud.
- În 1963 s-au realizat blocurile „moderne” de locuit, care închid frontul de sud-est al pieţei.
- Abia atunci frontul acesta al pieţei a fost complet construit şi Piaţa Victoriei a devenit un spaţiu urban închis.
Stil arhitectural
- Eclectic istoricist (faţadele laterale ale teatrului), stilul anilor 1900 – curentul szeceszió, stil eclectic interbelic (Camera de Comerţ şi Industrie), stil neoromânesc – moldovenesc (Catedrala), stil modern – curentul fascist (Opera), stilul modern al anilor 1960.
- Spaţial, piaţa se întinde astăzi între Catedrala Ortodoxă Română şi clădirea Operei.
- Deşi executate aproximativ în aceeaşi perioadă, între cele două dominante ale ansamblului, aparţinând unor formulări plastice diametral opuse, se realizează o fericită tensiune estetică.
- Verticalităţii virile a edificiul de cult i se opune forma unduită, feminină, a marelui arc de triumf.
- În opoziţie cu stabilitatea masivă, minerală a zonei din jurul Operei, spaţiul marcat de silueta verticală a catedralei se deschide spre sud-vest, către zona vegetală a parcurilor din lungul canalului Bega.
Aspecte de unicitate
- Piaţa Victoriei, cea mai nouă dintre pieţele cartierului Cetate, este locul în care, la 20 decembrie 1989, Timişoara a fost proclamată primul oraş liber din România marcând începutul victoriei în revoluţia împotriva dictaturii comuniste.
- Rapiditatea cu care acest spaţiu a devenit punctul principal, polarizator al centrului oraşului este surprinzătoare.
- Este produsul avântului economic dar şi cultural deosebit luat de burghezia timişoreană în anii premergători primului război mondial.
- Surprinzător este şi faptul că prin această evoluţie a fost rapid surclasată, ca importanţă, Piaţa Unirii. Iar aceasta deşi elementul central al pieţei nu era o biserică (căci catedrala ortodoxă nu apăruse încă în peisaj) ci o instituţie de cultură – teatrul.
- La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX nu a avut loc doar dezvoltarea edilitară fără precedent a oraşului, ci şi demilitarizarea, concomitent cu emanciparea burgheziei liberale.
