Palatele Ciobanu – Gombos – Klein – Banca Timisiana - Bulevardul Revolutiei din 1989
- Reprezinta o suita foarte reusita dar rar remarcata a arhitecturii 1900 asa-zisul Secession din Timisoara.
- Deşi destul de diferite ca limbaj plastic, toate patru palatele au cornişa la aceeaşi înălţime, ceea ce subliniază ideea de „unitate în diversitate”.
- Sunt frapante dimensiunile acestor palate – altele de dimensiuni asemănătoare, unite de asemenea în front continuu, nu găsim decât în Piaţa Victoriei – şi parţial pe Bvd. 3 August 1919 din Fabric.
- Este evidentă similitudinea acestei zone cu Piaţa Victoriei, care s-a dezvoltat iniţial tot ca un bulevard foarte lat (deci nu a fost gândită ca o piaţă) care să facă conexiunea cu Iosefinul.
- Şirul de palate la care ne referim se află tot pe un bulevard principal – anume cel spre Fabric.
- Însă evoluţia acestei zone nu a mers până la capăt, căci situaţia nu era atât de favorabilă: pe partea opusă frontul străzii era dominat de clădirea Cazarmei Transilvaniei (pe locul ocupat actual de Hotel Continental), joasă şi de un baroc cazon, ne-spectaculos; lipsea şi un cap de perspectivă frumos al bulevardului, aşa cum era faţada teatrului în Piaţa Operei.
- Şi este foarte probabil ca resursele financiare ale investitorilor privaţi să nu permită apariţia concomintentă a două „centre” noi.
- Primul din şir este Palatul Ciobanu (deşi este ultimul construit: 1924-1926, la distanţă mare faţă de celelalte).
- Este practic unul dintre ultimele palate Secession construite în oraş şi dovedeşte evoluţia comanditarilor români în Timişoara începutului de sec. XX.
- Totuşi, în mod surprinzător, nu aparţine ultimului curent – cel geometrizant, al Secession-ului, ci are o decoraţie exterioară destul de abundentă; sunt de remarcat figurile de pe fronton: ciobănaşul şi ţăranca cu suveică – tema ţăranului român se va repeta un deceniu mai târziu la un edificiu de cu totul altă factură, anume la clădirea Prefecturii.
- Apar şi elemente neoclasiciste (coloanele) dar şi baroc (urnele, forma frontonului). Colţul este rotunjit şi bogat decorat, cu fronton secundar.
- Este cel mai impresionant dintre cele patru clădiri, şi asta nu doar datorită dimensiunilor.
- Următoarele două clădiri – Palatul Gombos (comanditar Lipot Gombos, aut. constr. 22.12.1912) şi respectiv Palatul Klein (Jenö Klein; aut. de construire 28.07.1911).
- Acestea corespund mult mai bine momentului în care au fost create, nu sunt „anacronice”. Se observă utilizarea mai redusă a formelor curbe, şi tendinţa spre geometrizare. Ambele clădiri prezintă bowindouri pe trei etaje.
- Ultima clădire este Banca Timişiana (Bulevardul Revoluţiei din 1989 nr. 1; aut. de constr. 28.07.2009, terminată 1914, arhitect Josef Kremer jun.); era o bancă a românilor din monarhia austro-ungară.
- A fost cunoscută o perioadă şi ca Banca Victoria; astăzi ea adăposteşte la parter sediul Băncii Italo-Romena şi încă câteva magazine, iar la etaj birouri şi apartamente.
- Arhitectura ei este tot în stilul anilor 1900, curentul clasicist cu elemente ale ordinului doric; prezinta coloane în ordin doric „colosal” (parterul serveşte ca bază pentru pilaştrii dorici pe trei niveluri).
- Decoraţiile sunt puţine şi geometrice, ceea ce sporeşte sobrietatea clădirii.
