Valiza? O poveste care... care contează, este ca o minune despre care scriitoarea Sikorska-Miszczuk a decis să se vorbească. Este o lume a lui Fransua, personajul principal, în care ne regăsim, dar mai ales în care Naratorul ne regăşeşte. „Va-va, li-li”, este ceva ce impresionează, ce te poate umple de dragoste şi de responsabilitate. „Valiza” concretizează momentul Acela, în care vine Trenul şi uneori nici măcar Nu se opreşte. Trebuie din mers să te arunci în el, iar dacă l-ai pierdut, rămâi gol şi rece. Ce faci, te arunci?
În spectacol apare pentru prima oară pe scena Teatrului Thespis, un animal viu: o lupoaică. Despre Zelma, lupul cehoslovac: „când am făcut prima repetiţie cu ea, a umplut sala de dragoste! Nu i-aş mai fi dat drumul să plece acasă. Ia, vă rog să-mi spuneţi: într-o lume atât de crudă cum e cea în care trăim atât noi, cât şi Fransua, cum e să vezi un lup capabil de atâta iubire şi pace? Pentru mine, aceasta Lupoaică pe nume Zelma este sufletul spectacolului şi pune punctul pe „i”-ul sufletului uman, pe marele paradox din Noi şi este, prin prezenţa ei, împlinirea Omului printre oameni, a lui Fransua ca individ, printre voi (care veniţi să-l vedeţi) ca oameni.” (regizorul Marius Lupoian)
În spectacol apare pentru prima oară pe scena Teatrului Thespis, un animal viu: o lupoaică. Despre Zelma, lupul cehoslovac: „când am făcut prima repetiţie cu ea, a umplut sala de dragoste! Nu i-aş mai fi dat drumul să plece acasă. Ia, vă rog să-mi spuneţi: într-o lume atât de crudă cum e cea în care trăim atât noi, cât şi Fransua, cum e să vezi un lup capabil de atâta iubire şi pace? Pentru mine, aceasta Lupoaică pe nume Zelma este sufletul spectacolului şi pune punctul pe „i”-ul sufletului uman, pe marele paradox din Noi şi este, prin prezenţa ei, împlinirea Omului printre oameni, a lui Fransua ca individ, printre voi (care veniţi să-l vedeţi) ca oameni.” (regizorul Marius Lupoian)
